EVZ

Ai talent de scriitor? Participă la concursul de dramaturgie contemporană evreiască!

Autor: | | 3 Comentarii | 213 Vizualizari

Teatrul Evreiesc de Stat lansează, în cadrul programului Ticun Olam, prima ediție a Concursului Național de Dramaturgie Contemporană Evreiască

Concursul, care se va desfășura anual, își propune descoperirea, dezvoltarea și punerea în scenă a unor piese de teatru care pornesc de la biografiile diverselor personalități evreiești din istoria, societatea și cultura română.

Concursul își propune pe de-o parte promovarea istoriei și culturii evreiești și contribuției comunității evreiești la istoria, societatea și cultura locală, iar pe de altă parte dezvoltarea dramaturgiei contemporane locale cu subiecte evreiești. Concursul este deschis tuturor persoanelor cu cetățenie română sau cu domiciliul în România. Textele trimise trebuie să fie piese de teatru originale, complete și scrise în limba română.

Textele trebuie să pornească de la povestea de viață (biografia) unor persoane din istoria comunității evreiești românești. Persoanele respective pot fi din domenii cât se poate de diferite (politică, științe, cultură etc.). Pot fi abordate atât persoane cu notorietate, cât și persoane foarte puțin cunoscute, atât figuri cu imagine pozitivă în sfera publică, cât și personalități controversate.

Textele pot fi atât documentare, cât și bazate pe experiențe subiective (dramatizări ale unor jurnale de exemplu) sau ficționale. Textele pot fi semnate atât individual, cât și colectiv. O persoană poate înscrie în concurs o singură piesă. 

Vor fi desemnate trei piese câștigătoare, care vor fi prezentate în spectacole-lectură la Teatrul Evreiesc de Stat. Premiul cel mare al concursului va fi montarea unuia dintre cele trei texte la TES, însoțit de un onorariu pentru dramaturgie. Toate cele trei texte câștigătoare vor fi dezvoltate împreună cu echipa proiectului Ticun Olam și cu actori de la TES. Textul montat va fi dezvoltat în lucru, inclusiv în timpul repetițiilor, fiind asigurată și încurajată participarea autoarei / autorului textului câștigător la întregul proces de construcție a spectacolului. Din juriul pentru desemnarea textelor câștigătoare vor face parte: Maia Morgenstern (actriță și manager al Teatrului Evreiesc de Stat), David Schwartz (regizor) și Andreea Vălean (dramaturg și regizor).

Juriul va acorda o atenție deosebită textelor care:

  • Pornesc de la biografii care nu au mai fost dramatizate. Într-un document separat, este disponibilă o listă orientativă, dar nu exclusivă, de biografii posibile. Este descurajată abordarea poveștilor de viață care au fost deja transformate în piese de teatru sau scenarii de film (Mihail Sebastian, Max Blecher, Haia Lifșiț etc.)
  • Se bazează pe cercetare / documentare riguroasă și cu atenție la aspectele socio-politice relevante. Este încurajată o abordare care trece dincolo de aspectele biografice individuale și analizează contextul mai larg (istoric, social, politic, economic etc.).
  • Au un concept dramaturgic clar și coerent și potențial teatral.

Piesele vor fi trimise pe adresa de email office@teatrul-evreiesc.ro în format .pdf nemodificabil sau, alternativ, în format tipărit, prin poștă, la adresa: Str. Iuliu Barasch, nr. 15, sector 3, București. Emailul sau plicul trebuie să conțină titlul piesei,  numele autorului / autoarei și datele de contact ale acestuia / acesteia. Textele trebuie să fie scrise cu diacritice.

Data limită pentru trimiterea textelor este 2 aprilie 2018.

Listă orientativă cu biografii posibile pentru Concursul de Dramaturgie Contemporană Evreiască

Lista de față oferă sugestii de puncte de pornire pentru piesele de teatru înscrise în concurs. Scopul listei este mai degrabă să ofere o imagine asupra multitudinii de teme, subiecte și abordări diferite posibile în cadrul concursului. Biografiile prezentate sunt în mod deliberat diverse.

MAX AUSCHNITT (1888-1959)

Industriaș, născut la Galați, într-o familie de industriași, a fost unul dintre cei mai bogați oameni din România în perioada interbelică. Proprietar al uzinelor Reșița și al societății Titan-Nădrag-Călan, avea în subordine aproape 20 de mii de angajați în 1938. A fost partener de poker și de afaceri al regelui Carol al II-lea, căruia i-a făcut numeroase „cadouri”, de la acțiuni la fabricile de armament, la automobile, tablouri, cai de curse și chiar genți pline cu bani. Va ieși din grațiile regelui în urma unui complot al partenerului și rivalului său, industriașul Nicolae Malaxa, celălalt partener de poker și afaceri al lui Carol. În 1939 este arestat și condamnat la șase ani de închisoare. Toate proprietățile sale sunt românizate. În 1942 este eliberat din închisoare și obligat să presteze „muncă în serviciul societății” pe care o efectuează în fostele sale întreprinderi. În toamna anului 1944, după căderea regimului fascist, este rejudecat și achitat, dar își pregătește emigrarea în Statele Unite, proprietățile sale fiind din nou confiscate în urma naționalizării din 1948. După 1989, familia sa a primit de la statul român despăgubiri în valoare de peste 37 de milioane de dolari. 

Surse:

Constantin Argetoianu, Însemnări zilnice. Ediţie Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 2003

Carol al II-lea, regele României, Însemnări zilnice. Ediţie Viorica Moisuc şi Nicolae Rauş, Bucureşti, Editura Scripta, 2001

OLGA BANCIC (1912-1944)

A fost muncitoare, militantă comunistă, activistă anti-fascistă și luptătoare în rezistența franceză în cel de-al doilea război mondial. Născută într-o familie de condiție modestă, a fost arestată pentru prima oară la vârsta de 12 ani, pentru participarea la o grevă în fabrica de saltele la care lucra. A a fost bătută și torturată în închisoare, în ciuda vârstei sale fragede. În anii 1930 a fost arestată de câteva zeci de ori. A emigrat în Franța în 1938, unde a ajutat la transportul de arme pentru brigăzile republicane care luptau în Războiul Civil Spaniol împotriva armatelor fasciste. În 1940, după ocuparea Franței de către armata germană, a intrat într-un grup de rezistență, în cadrul căruia a asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurilor germane care transportau trupe și provizii. În 1943 este arestată, transferată în Germania, la Stuttgart și condamnată la moarte. În ciuda torturilor la care este supusă, nu își denunță colaboratorii din mișcarea de rezistență. Este decapitată de ziua ei de naștere, pe 10 mai 1944.

Surse:

Enciclopedia Holocaustului / Olga Bancic

https://www.ushmm.org/wlc/en/idcard.php?ModuleId=10006244

Mihai Burcea. „Ghilotinată de ziua sa: Olga Bancic și ultimele gânduri ale unei luptătoare”

https://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=405&cHash=8e46d6e91b8ff3f6f557cf98ed078dae

MARIA BANUȘ (1914-1999)

Poetă și scriitoare, a scris în anii 1930 unele dintre primele poezii erotice din perspectivă feminină din literatura română. La sfârșitul anilor `30, s-a înscris în mișcarea comunistă ilegală și a început să scrie poezie cu dimensiune social-politică. În perioada socialistă, a scris despre experiența luptei antifasciste,  poezie și teatru proletcultist, apoi a fost din ce în ce mai dezamăgită de turnura politică a regimului socialist. A emigrat în Franța. A scris și publicat un jurnal voluminos, care cuprinde amintiri și note începând din 1927, până în ultimul an de viață. Jurnalul descrie copilăria, viața de familie, experiența de femeie evreică, de femeie scriitoare, portrete ale unora dintre personalitățile literare importante, de la Nina Cassian la Zaharia Stancu.

Surse:

Maria Banuș, Însemnările mele. Cartea Românească, 2014.

PAVEL CÂMPEANU (1920-2003)

Sociolog și activist antifascist, a fost închis între ani 1941-1944 pentru activitate comunistă. După instaurarea regimului socialist, a lucrat în Comitetul Central, în diplomație, fiind responsabil de legătura cu imigrația greacă. Începând din anii 1960, a lucrat la Radio Televiziune, unde a condus Institutul de Studii și Sondaje. S-a depărtat din ce în ce mai tare de practica partidului comunist, iar în anii 1980 a scris și redactat pe ascuns trei volume de critică din perspectivă marxistă a societății socialiste. Deși a fost urmărit în permanență de securitate, inclusiv prieteni relativ apropiați aflându-se printre delatori, a reușit să ascundă textele dactilografiate și să le trimită clandestin în afara României. Volumele sale au fost publicate în Statele Unite sub pseudonimul Felipe Casals. După 1989 a abandonat perspectiva critică marxistă, s-a înscris în Grupul pentru Dialog Social și s-a dedicat exclusiv sondajelor, inclusiv electorale.

Surse:

Pavel Câmpeanu, Sincretic Society. M.E. Sharpe, 1980

Pavel Câmpeanu, Ceaușescu, anii numărătorii inverse. Polirom, 2002

Gheorghe Câmpeanu, „Dosarul de securitate al lui Pavel Câmpeanu”

http://revista22online.ro/6205/.html

CONSTANTIN DOBROGEANU-GHEREA (1855-1920)

Personalitate extraordinar de complexă – activist politic, sociolog și teoretician, critic literar și teoretician al culturii, muncitor și patron de restaurant, Gherea s-a născut în Rusia, într-o familie evreiască. S-a refugiat în România sub amenințarea persecuțiilor de către poliția secretă țaristă pentru activitate socialistă. În România a fost parte din mișcarea socialistă încă de la înființarea acesteia la sfârșitul secolului XIX și a fost una dintre figurile cele mai importante și respectate ale mișcării. A fost răpit din Galați de către poliția secretă țaristă (Ohrana) și deportat în Siberia. A evadat din Siberia și s-a întors în România prin Finlanda și Germania. A înființat o cârciumă în gara din Ploiești, frecventată de elita perioadei, cârciumă din care finanța inclusiv activitatea politică de stânga. Deși s-a confruntat cu numeroase ostilități antisemite și inclusiv cu pericolul retragerii cetățeniei, a învățat la perfecție limba română. A elaborat una dintre cele mai importante lucrări de analiză socială și politică românești – Neoiobăgia – și s-a contrat cu Titu Maiorescu pe terenul criticii literare, susținând cauza „artei cu tendință” împotriva „artei pentru artă”.

Surse:

Constantin Dobrogeanu-Gherea, Opere Complete. Editura Politică, București, Vol. 1-2-3-4-5-6-7-8; (1976-1983)

Zigu Ornea, Viața lui Constantin Dobrogeanu-Gherea. Editura Cartea Românească, 1982.

CORNEL ELIAS (1924-1942)

Cornel Elias a fost un elev parte din mișcarea anti-fascistă. A fost elev la liceul particular evreiesc „Cultura” din București, înființat special pentru elevii și profesorii evrei dați afară din învățământul de stat în urma legilor rasiale. A fost membru al Uniunii Tineretului Comunist. A organizat împreună cu mai mulți colegi, toți minori, activități subversive aparent benigne precum punerea în circulație a unor bancnote inscripționate cu lozinci anti-fasciste („Jos fascismul!”, „Jos regimul Antonescu!”). A fost prins de Siguranța Statului în 1942 și condamnat la moarte.

Surse:

Arhivele Siguranței, Fondul 96 (Arhivele Naționale)

Eroi utecişti, f.l., f.a., broşură din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare.

B. FUNDOIANU (1888-1944)

Poet simbolist, critic literar și teoretician, debutează încă de la 14 ani se afirmă ca o voce dizidentă în perioada interbelică. Se declară anti-marxist și anti-suprarealist, dar și antifascist convins. În 1923 emigrează în Franța, unde însă se simte mai degrabă exilat și dezvoltă o critică a gândirii moderne raționaliste occidentale, văzută ca generatoare de colonialism, rasism și antisemitism, căreia îi reproșează suprimarea dimensiunii mistice, magice. În perioada ocupației naziste, se înscrie în mișcarea de rezistență franceză. Este deconspirat și arestat în 1944, împreună cu sora sa. Prin diverși prieteni creștini, se obține eliberarea lui Fundoianu, însă nu și a surorii sale. Este deportat împreună cu ea la Auschwitz-Birkenau, unde moare gazat în octombrie 1944.

Surse:

https://fondane.net/

SYLVIA HOIȘIE (n. 1927)

Medic, născută în Câmpulung Moldovenesc, a trăit experiența legilor rasiale și persecuțiilor. A fost deportată în 1941 împreună cu întreaga familie în Transnistria, la Moghilev și Djurîn. Bunicii în vârstă au murit la doar trei săptămâni după deportare din cauza foametei și frigului. S-a întors în România în 1944, a urmat facultatea de medicină și s-a angajat la Institutul Cantacuzino din Iași. Acolo s-a specializat în cercetare de laborator. În anii 1960 a făcut parte din echipa care a descoperit, testat și lansat pe piață vaccinul românesc POLIDIN.

Surse:

http://adevarul.ro/locale/constanta/sylvia-hoisie-mama-polidinului-celebrul-vaccin-100-romanesc-l-am-testat-noi-ne-am-injectat-sase-zile-rand-2-milimetri-1_58c25c965ab6550cb830a6f9/index.html

ANA NOVAC (1929-2010)

Scriitoare și dramaturg, supraviețuitoare a Holocaustului. Născută într-o familie de evrei maghiari, la vârsta de 14 ani este deportată din Dej, de autoritățile fasciste maghiare la Auschwitz și Plaszow. Părinții și fratele ei au murit în lagăr. După eliberare, se întoarce în România, își recapătă cetățenia română și devine un dramaturg prolific, piesele sale fiind inițial traduse și apreciate în blocul socialist (Ungaria, Uniunea Sovietică). În 1956 însă, piesa Ce fel de om ești tu? este considerată deviaționistă, Ana Novac fiind exclusă din partid. Emigrează inițial în Ungaria și apoi în 1968 în Franța, unde continuă să scrie. Cea mai importantă operă a sa este însă jurnalul ținut încă de la vârsta de 11 ani, care cuprinde inclusiv relatări din lagărul de la Auschwitz, fiind singurul jurnal de lagăr păstrat. În jurnal, descrie în amănunt deportarea, viața în lagăr, absurditatea războiului și dezumanizarea. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în 1968, în limba franceză cu titlul Les beaux jours de ma jeunesse.

Surse:

Cele mai frumoase zile ale tinereții mele, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004.

NICOLAE STROE (1906-1990)

Actor, regizor și comedian român. A format în perioada interbelică celebrul cuplu Stroe și Vasilache, împreună cu comedianul Vasile Vasilache. Au făcut împreună emisiuni de radio, teatru de revistă și chiar un film despre doi șomeri – primul muzical românesc, Bing Bang, 1935. A compus versurile și muzica unor șlagăre celebre precum Du-mă acasă măi tramvai. În perioada fascistă, din cauza legilor rasiale, nu a mai avut voie să joace în instituții „românești”, fie ele de stat sau private, ci doar la Teatrul Barașeum, înființat special și exclusiv pentru artiștii evrei. Vasilache, care nu era evreu, nu avea voie să joace la Barașeum, astfel că celebrul cuplu comic a trebuit să se despartă. Sfidând autoritățile, Vasilache a apărut în public la spectacolele de la Barașeum și i-a dat chiar din sală replica lui Stroe, care se afla pe scenă. Din păcate, despărțirea celor doi avea să fie definitivă, deoarece Vasile Vasilache a decedat în 1944 într-un bombardament.

SURSE:

Nicolae Stroe,  77 de ani în 200 de pagini

Nicolae Stroe, Alo, vă povestește Stroe

MEDI WECHSLER DINU (1908-2016)

Pictoriță și profesoară de desen, de o longevitate ieșită din comun, a trăit experiențele a două războaie mondiale și a peste cinci forme diferite de organizare politică. A fost eleva lui Steriade la școala de Belle Arte și apropiata lui Max H. Maxy. A fost căsătorită cu poetul Ștefan Roll, fiul lui Enache Lăptarul, patronul celebrei Lăptării a lui Enache, unde se adunau artiștii de avangardă. A fost apropiată de întreg grupul suprarealist, prietenă cu Victor Brauner, Jules Perahim și Sașa Pană. Cu toate acestea, a rămas mai degrabă un spirit clasic, a pictat peisaje și portrete în manieră academistă și nu s-a lăsat influențată de colegii săi de generație. În timpul războiului, a intrat în mișcarea comunistă ilegală, a fost o antifascistă convinsă, dar după 1945 a refuzat să intre în partid și a ieșit practic din viața publică, trăind exclusiv din manufactură de bijuterii. A fost redescoperită la peste 100 de ani, când i s-au organizat o serie de expoziții și i-au fost editate albume cu lucrările cele mai importante. 



Tag-uri:

Alte articole din categoria:

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000