EVZ

Augustin Buzura și antidotul său pentru români: Dictatura cărții! | La moartea lui Augustin Buzura

Autor: | | 0 Comentarii | 1570 Vizualizari

Vestea s-a întins rapid luni seara. Augustin Buzura a murit. Oamenii au reacționat imediat pe net. Mulți, foarte mulți, îi citiseră romanele. Alții, mai tineri, știau despre Augustin Buzura doar că este socrul lui George Maior, ambasadorul și fostul șef al SRI.

O viață și o operă strânse într-o construcție bizar de simplistă. De aceea, paginile Evenimentului zilei se deschid pentru evocarea acestui uriaș scriitor, mereu atent la viața cetății și încercând să-i facă pe români să înțeleagă ce li se întâmplă, de ce și cum pot scăpa de traumele provocate de dictator, de partid, de ideologii, de insuficiența culturală…



Despre opera lui Augustin Buzura, cea de dinainte de căderea comunismului, când orice carte trecea printrun proces mizerabil de cenzură, scriitorul Nicolae Breban are un text-sinteză admirabil de adevărat:

„Titluri ca Vocile nopţii, Refugii, Drumul cenuşii au atacat pe rând şi cu o radicalitate rară teme psihologice, dar şi sociale, aflate în vizorul cenzurii politice, dar şi în atenţia maselor de cititori. Problemele ţăranilor şi ale militarilor fugiţi în munţi, refuzând barbara colectivizare de tip sovietic, carierele unor cercetători în ştiinţă, balansându- se între rigorile adevărului ştiinţific şi cele ale normelor arbitrare politice, drama unei femei, care se autoizolează până la limitele nebuniei din mediul ei firesc, presată de politic şi de îndoctrinata opinie publică – iată doar câteva din temele abordate în aceste creaţii epice”, consemna Breban într-un articol dedicat lui Augustin Buzura când acesta a împlinit 75 de ani.

A fost iubit de mulți scriitori, hulit de alții, dar adorat de cititorii săi, mai ales cei din „epoca de aur”. Știți, cînd omul găsește refugiu în literatură, treburile nu merg bine în societate. Iar noi simțeam că suntem cobaii comunismului și ai dictatorului care vroia să ne stăpânească total. Romanele lui Augustin Buzura, un scriitor din Cluj pe care nu l-am văzut vreodată la televizor pe vremea lui Ceaușescu, erau balsam pentru minte și inimă și făceam eforturi imense pentru a le cumpăra din librării. Era antidotul nostru împotriva regimului, antidot pe care cândva l-am numit „dictatura cărții”. Știți, cultura „merge” bine pe timp de criză. Te ajută să supraviețuiești într-o lume paralelă. Augustin Buzura ne-a dat această șansă, iar pentru asta îi suntem datori măcar cu o lacrimă, acum la despărțire.

Citește și:



Tag-uri:

Alte articole din categoria:

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000