EVZ

Autori

Autor: Eliza Ene-Corbeanu

Colivia morților - ultima judecată. Viața la Curte

DATA: joi, 14 decembrie 2017

Dumnezeu nu ne veghează pe toți. Pe unii îi iubește mai mult, pe alții deloc. E dreptul lui. Domnul Iancu fusese condamnat la patru ani de închisoare, după ce, în fond, un judecător îl achitase. Dar cine suntem noi să punem la îndoială mintea și judecata unor oameni ?

Borcanul cu otravă. Viața la Curte

DATA: joi, 07 decembrie 2017

Lilica își iubea fetele ca pe ochii din cap. Murea de ciudă că nu avusese și un băiat, dar viața îți dă fără să te întrebe dacă ai nevoie. Bărbatu-său bombănea câteodată că trebuie să se spetească de muncă pentru trei femei, dar cum se prăpădise devreme, n-apucase să-și ia lumea-n cap.

Gore cel fără milă. Viața la Curte

DATA: joi, 30 noiembrie 2017

Se născuse sărac, că așa dă Dumnezeu la unii. Era al zecelea plod într-o familie care se înmulțea doar ca să mai poată strânge o alocație. Ce-i păsa maică-sii că avea o casă plină de copii flămânzi și nespălați? Ce, ea fusese mai fericită? Cu pielea întinsă pe oase și cu burțile umflate de viermi, mâncau usturoi cu mămăligă ca săși alunge foamea.

Delapidare și alcool = viol. Viața la Curte

DATA: marţi, 28 noiembrie 2017

Cine spune că băutura nu e făcută pentru femei nu a întâlnit-o, încă, pe Claudia. Acest guru al alcoolului ar putea umili orice bețivan de renume. Dar măiestria ei nu stă în cantitate, ci în arta de a-și ține capul drept și ochii deschiși în sala de judecată, după ce a umilit o sticlă de votcă căreia un om obișnuit nu i-ar fi rezistat. Dar Claudia nu este un om obișnuit. Ea este judecător.

Când procurorul te vânează, doar norocul te mai scapă. Viața la Curte

DATA: marţi, 28 noiembrie 2017

- Dacă iadul ar avea gust, cu siguranță ar fi amar. Cornel a rostit aceste ultime cuvinte și s-a așezat resemnat în boxa acuzaților. Cătușele puse de dimineață îi provocaseră o eczemă foarte urâtă și usturătoare. Avea obrajii ofiliți și ochii injectați de nesomn - de trei luni se chinuia să scape din arest preventiv. Auzise atâtea monstruozități în acuzarea lui, încât își pierduse orice speranță. Doar timpul mai putea face lumină.

Nuți, bona ucigașă. Viața la Curte

DATA: luni, 27 noiembrie 2017

Venise tocmai din creierii munților, de la o stână, ca să se facă bonă la oraș. Sătulă de blana oilor și de mirosul de brânză acră, gândea că îngrijirea unui copil ar fi fost o treabă mult mai ușoară. N-avea multă carte, dar își crescuse singură cei doi copii, ce se născuseră dintr-o dragoste în fân și o alta în spatele stânii. Acum plozii erau mari și buni de muncă – 13 și 10 ani. Îi și arvunise la niște ciobani, ca să nu mai stea cu ei pe cap.

Judecătorul care ura achitările și avocații. Viața la Curte

DATA: marţi, 07 noiembrie 2017

În viață cel mai greu lucru e ca un om să îl judece pe altul. Ce prostie mai e și asta? N-o putea nici înțelege, nici accepta. Aurel se făcuse judecător tocmai pentru că îi plăcea să judece. Muncise mult ca să ajungă aici – cinci ani de încercări eșuate. Pur și simplu nu reușea să convingă o amărâtă de comisie că e întreg la cap și că abia așteaptă să bage oamenii la pușcărie.

Și curvele au dreptul să fie mame. Viața la Curte

DATA: joi, 26 octombrie 2017

Matei privea pierdut tavanul alb și gratiile ruginite de la fereastră. Avea mâinile libere, dar parcă nu-i venea să le folosească – ar fi vrut să ceară niște cătușe, ceva, ca să simtă durerea fizică a unei pedepse. I se părea mai ușor de îndurat decât celula propriilor gânduri. Cum ajunsese aici? De ce câștigase mila oamenilor când el nu o ceruse? Ciudată mai e și justiția asta. Dacă n-ar fi recunoscut, probabil ar fi înfundat pușcaria pe viață.

Bărbați blestemați. Viața la Curte

DATA: joi, 26 octombrie 2017

Unul dintre personajele mele, adus cu forța în fața anchetatorilor în urma unei plângeri penale, spunea, cu amărăciune, că pe femeie o cunoști doar de la brâu în jos. Și era atâta forță în cuvintele lui, că elimina orice îndoială. Apare, însă, întrebarea firească: cât de bine cunoaștem bărbații?

Când îți vinzi femeia pentru droguri și libertate. Viața la Curte

DATA: vineri, 13 octombrie 2017

Viața lui țipa după ajutor, dar cei din jur erau prea surzi ca să audă. Se mulțumeau să dea din cap a milă sau dezaprobare și cam atât. Victor se născuse și crescuse în Dristor. Lumea lui era destul de mică, iar familia, mult prea săracă, nu-i oferea nicio bucurie. Tot ce-și amintea din prima copilărie erau certurile părinților și nelipsita senzație de foame. Se obișnuise cu sărăcia cum te obișnuiești cu o haină groasă- te roade și te mănâncă, dar știi că fără ea ai fi în pielea goală.

Pagina 1 din 10