EVZ

Incursiune în istoria Imperiului Mogul. Povestea surorilor îmbătate de putere

Autor: | | 0 Comentarii | 1520 Vizualizari

În ultima carte marca Aurora Liiceanu - „Putere și sânge. O aventură indiană” (Polirom 2018) - autoarea își surprinde cititorii nu atât prin prisma subiectului ales, ci, mai degrabă, prin curiozitatea care a ajutat-o să dea viață poveștii

Ce au în comun Anne şi Mary Boleyn cu două prinţese indiene din epoca de glorie a Imperiului Mogul? Cu siguranţă, dorinţa de putere – atît de puternică, încît le face să nu mai ţină cont de nimic, nici măcar de legăturile de sînge. Sînt surori rivale. În Anglia, Anne a făcut tot ce a putut ca să devină soţia regelui Henric al VIII-lea, fără să ţină cont că acesta era amantul surorii ei Mary. În India, Roshanara şi-a sprijinit fratele mai mic să ajungă pe tron şi a uneltit ca s-o îndepărteze de la putere pe sora lor, Jahanara. Interesată de relaţia dintre surori în general şi cu precădere de cea dintre prinţesele indiene, Aurora Liiceanu face o incursiune în istoria Imperiului Mogul, în care conducători luminaţi, prinţi însetaţi de faimă şi femei seducătoare sînt protagoniştii unor fascinante poveşti de iubire şi ură, loialitate şi trădare.

Din cuprins: Jahanara şi Roshanara: surori duşmance Povestea lui Akbar Prinţesa cu trup de trandafir: Gulbadan Anarkali: o iubită care poate a existat, poate nu Marele jaf al averii mogule şi aventura unui diamant Iubire nepermisă şi sînge amestecat O prinţesă şterge praful istoriei

Aurora Liiceanu, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare şi a predat psihologie la diferite universităţi din Bucureşti, dar şi la UQAM (Canada) sau EHESS (Franţa). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeaşi autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), Patru femei, patru poveşti (2010, 2011), La taifas (2010, 2012, 2016), Viaţa nu-i croită după calapod (2011), Cuvinte încrucişate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii (2013), Legături de sînge. Povestea Ioanei (2013), Soacre şi nurori. La cine este cheia? (2014), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îţi şopteşte la ureche. Primele iubiri (2015, 2016), Ea şi El. Biografia unei relaţii (2016) şi Madlena (2017).

Fragment din carte

Cititorul s-ar putea întreba de ce am scris despre Mehrunnissa când, de fapt, doream să scriu despre două surori. Motivul este simplu. Ascendența celor două surori nu poate să nu fie interesantă pentru înțelegerea personalității lor și a influenței pe care o aveau femeile asupra rudelor lor de același sex. Citind despre aceste două surori, m-am întrebat cine a fost mama lor și tot așa, nu departe, am ajuns la Mehrunnissa.

Și, cum veți vedea, voi ajunge mai departe, deoarece atracția față de genealogie, fascinația de a sesiza continuitățile și rupturile în șirul membrilor unei familii, este mare. Te întrebi mereu cât a fost nativ, deci moștenit, și cât a fost influență a mediului în modelarea personalității unui personaj. Acest exercițiu de cunoaștere seamănă cu păpușile Matrioșka.

Se pare că autorii, prinși în asocierile la care ajung când vor să scrie ceva, devin victimele Matrioșkăi. Această idee mi-a trecut prin cap pentru că pe masa la care stau am o păpușă Matrioșka. Ulterior, m-am bucurat să mă întâlnesc în gânduri cu Carlos Ruiz Zafón, un remarcabil scriitor spaniol, citindu-i o mărturisire într-o carte: „Pe măsură ce avansam, structura povestirii a început să-mi amintească de una din acele păpuși rusești care conțin nenumărate miniaturi ale lor însele. Pas cu pas, narațiunea se descompunea într-o mie de povești, ca și cum povestirea ar fi pătruns într-o galerie de oglinzi, iar identitatea ei s-ar fi scindat într-o mulțime de reflexe diferite și, în același timp, unul singur“. Nu mai eram îngrijorată că voi avea mai multe personaje în ceea ce vroiam să scriu plecând de la cele două surori. Imaginea Matrioșkăi duce la ideea misterioasei genealogii a fiecărei persoane.

Dar trebuie să adaug și ceea am aflat dintr-un interviu dat de prozatoarea turcă Elif Shafak, care are atât de mult succes cu cărțile ei, traduse și la noi. Ea găsește o altă asemănare, spunând că orașul Istanbul este „o uriașă și colorată Matrioșka“ în care, când o deschide, găsește o altă păpușă și tot așa, până la cea mai mică.

S-a scris despre iubirea dintre Mehrunnissa și Jahangir. Fiul ei vitreg, urcat pe tron după moartea

tatălui său, cel care a construit palatul-mausoleu Taj Mahal, se numea Shah Jahan. El și frumoasa lui soție, Mumtaz Mahal, au avut mulți copii. Ea a născut 14 copii și la a paisprezecea naștere a murit, lăsându-și soțul iubitor neconsolat și profund nefericit până la sfârșitul vieții. De altfel, despre Taj Mahal se spune că este un simbol al iubirii nemuritoare.

Când a murit Mumtaz Mahal mai trăiau șapte copii, dintre care patru au avut un rol însemnat în succesiunea dramatică la tron, petrecută chiar în timpul vieții lui Shah Jahan. Cei patru descendenți importanți sunt două fete și doi băieți.

Fetele, surori de mamă și tată, vor fi principalele personaje ale dramei succesiunii la tron. Una, cea mare, se numea Jahanara, cealaltă, cu trei ani mai mică, se numea Roshanara. Ele sunt cele două surori de la care am pornit să scriu această carte. Băieții erau Dara Shikoh și Aurangzeb, primul fiind cu trei ani mai mare decât celălalt. Toți cei patru copii amintiți, la care se adaugă doi fraţi, Shah Shuja şi Murad, aveau, cum am spus, aceeași mamă și același tată. Acest lucru este important, pentru că de obicei luptele pentru succesiune aveau loc între frați cu același tată și mame diferite.



Tag-uri:

Alte articole din categoria:

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000