EVZ

Valentine's Day în lumea loviţilor de soartă. Nicu şi Maria: dragoste spontantă contra destinului potrivnic. Sentimente profunde exprimate sec la centrul social

Dacă dragoste nu e, nimic nu e! Uneori, iubirea e oarbă. FOTOGRAFII: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU
Autor: | | 1 Comentarii | 4665 Vizualizari

N-au nimic pe lumea asta, au dormit pe străzi, prin parcuri, spitale, gări și te miri unde. Au mâncat din mila altora și au muncit pe bani de nimic. Sunt paria societății. Dar se iubesc și o să aibă și un copil. Povestea lui Nicu și Maria nu este ca-n filmele „glamour”. E una de la periferia societății.

Maria este născută în 1973, iar Nicolae a luat-o pe 34 de ani. Îi despart 11 ani. El e pe jumătate știrb, iar ea mai are doar vreo câțiva dinți și două măsele ciobite în gură. De pământ, Maria Skiksai e din Sânpaul de Arad și el a văzut lumina zilei în comuna Ileana, din județul Călărași.

Amândoi au fugit de acasă de mici, că se săturaseră de bătăile primite de la tații alcoolici. Au dormit pe unde au apucat, au muncit cu palmele și cârca și au mâncat ce li s-a dat. Ea are o carte de identitate provizorie și el un buletin expirat de ani de zile. Cum-necum, Maria a făcut și un băiețel. Nicolae trei. Nu și-au mai văzut progeniturile de multă vreme, dar au poze cu ei.

S-au întâlnit la București, la azilul săracilor, din bulevardul Theodor Pallady, botezat, savant: „Complexul Integrat de Servicii pentru Adulți «Sf. Ioan»”. S-au plăcut și au purces la treabă, din prima. Peste șase luni Maria va naște pruncul lor. Habar n-au ce se va alege de capul lui, dar spun că pe ăsta, ultimul, nu-l vor abandona.


N-a avut niciodată casa lui, dar a dormit peste tot

Se țin de mână ca doi copii. Sunt în papuci de casă, cu ciorapi groși în picioare și căciulițe pe cap. Nicu e mai deschis când vine vorba să-și povestească viața. „Am fugit de acasă la opt ani. Tata era mai bețiv și ne bătea, la grămadă pe mama, pe mine și pe ceialți doi frați și trei surori. Când venea de la muncă era deja beat, că lucra la o fabrică de alcool rafinat”, oftează Nicolae Nicola. Sătulă de cotonogeală, într-o zi, femeia și-a luat copiii și a fugit la părinții ei, în București.

Aici, viața scumpă i-a dezbinat. Nicu a ajuns la Școala Specială nr. 10: „Asta, din cauză de la vorbire, de la polipi. Colegii râdeau de mine că vorbeam pe nas, zgâriat...”. După ce a terminat opt clase, la 14 ani, a ajuns zilier, la negru, pe șantier: „Dormeam prin parcuri și mașini părăsite sau pe la Odesa, un centru social din «Romană». De spălat, mă spălam la «Samusocial», o fundație de la Leu. Acolo ne mai dădeau și haine”.

Dejun romantic la cantina săracilor, cu pilaf și cărniță de curcan. La desert au împărțit fructul păcatului originar. FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Șef peste trei ghene în «Trapezului»

La Odesa a cunoscut-o pe Florina, fosta sa concubină. „O știam de la paișpe ani și m-am mutat la taică-său acasă. Da’ ăla a vândut apartamentul și am ajuns, din nou, pe stradă. Ea avea epilepsie, nu și-a mai luat tratamentul. Într-o noapte a murit”, povestește, calm, Nicu de parcă ar povesti un film. Cu Florina a avut doi băieți și o fată. Le-a dus la țară, la Ileana, unde maică-sa s-a întors după ce a murit taică-său. Oftează adânc: „Unul are opt ani, celălat șapte și fetița cinci...”. Nu i-a mai văzut de ani de zile.

Acum, e om de serviciu la un bloc. Se umflă în pene de parcă ar fi cel puțin proprietarul clădirii: „Am trei ghene în «Trapezului». Scot gunoiu’, îl încarc în gunoieră și spăl în urmă”. Zice că ia 200 de lei pe lună și muncește de la șase dimineața până la asfințit. Așa că, uneori, mai sare peste prânzul de la „Sf. Ioan”: „Am noroc cu o colegă care mai îmi dă de mâncare”.

Azilul săracilor

„Ea a fost plecată și s-a întors într-un an și jumătate. El la fel. S-a reîntors de câteva luni. Sunt cuminți... Nicu muncește ca zilier, iar Maria aici, la muncă și curățenie și îi ajută pe cei greu deplasabili”, îi descrie, simplu și sec, Cristina Gavrilescu, directoarea Complexului de asistați social, singurul adăpost din Capitală care oferă servicii nonstop.

În celelalte cinci existente, „beneficiarii” trebuie să plece după micul dejun și sunt primiți abia seara, la ora șapte. Culmea, Sectorul 5, cel mai sărac sector bucureștean, nu are un astfel de azil de noapte. Șefa Complexului spune că are pe „inventar” oameni din diverse clase sociale:

„Noi încercăm să le găsim un loc de muncă. Avem și oameni cu studii superioare ajunși pe stradă din varii motive. Au povești interesante, da’ nu-s prea vorbăreți”. Adăpostul are 378 de paturi, dar poate găzdui, în caz de urgență, mai ales iarna, până la 400 de sărmani. Cristina Gavrilescu se uită atentă la coada care s-a format în dreptul cantinei. E ora prânzlui și s-au stâns toți în păr: „Vara se mai golește, în rest e plin”.

S-au văzut, s-au plăcut și, pac, copilul!

La Complexul din Pallady s-a întors de opt luni, după ce s-a săturat să doarmă pe unde apuca. Aici a cunoscut-o, fatalitate, pe Maria: „Ea s-a băgat în treabă cu mine, că io eram mai rușinos, așa...”, se îmbujorează bărbatul. Maria se fâstâcește și ea. Sunt împreună de patru luni, la propriu.

Atât doar că n-au voie să doarmă împreună, că regulile sunt stricte în adăpostul din Pallady: bărbații cu bărbații și femeile cu femeile. Cu toate astea, au reușit ei, cumva, să se iubească și, de trei luni, Maria Skiksai e gravidă. Evident, n-a făcut niciun control și habar n-au sexul viitorului copil.

Se laudă că a ajuns vedetă pe Youtube. De fapt, a primit 100 de lei pentru o secvență a unui videoclip al unei trupe de hip-hop. Conchide: „Cam asta e viața mea. Am avut noroc că n-am ajuns să mănânc din tomberoane”.

„Eram cuminte, nu pe «gaură», ca altele!”

Maria e mai scumpă la vorbă. Când nu vrea să răspundă direct la o întrebare zice că are probleme cu capul și n-are ținere de minte. Povestește, monoton, că, de la doi ani, a stat prin cămine de copii. Mai are șase frați de care nu mai știe nimic: „Mama m-a dus la «Casa de copii». Am fost prin mai multe părți. Și la București, da’ și la Bacău, Brașov sau Făgăraș. M-au transferat din poliție în poliție...”.

La 18 ani, majoră fiind, a ajuns pe stradă: „Ziua stăteam în Gara de Nord, că-mi mai dădea lumea de mâncare. Iar seara dormeam la Spitalu” Municipal. Eram cuminte și mă lăsau... Nu pe «gaură», ca altele! Și mai ajutam și io, p-acolo, la curățenie. Mă lăsau să dorm lângă calorifer și mă și spălam”. Ți se cam rupe inima.

Are tot opt clase, ca amorezul ei de acum. Singurul job, cât de cât stabil, a fost la un atelier de dezmembrări de electrocasnice vechi, de pe lângă «Republica»: „Da’ fără carte de muncă... Îmi dădeau șapte milioane pe lună. Culmea, nu în mână. Îmi făcuseră card la BCR!”. A mai dormit ea și prin alte părți și a mai muncit la negru, dar nu vrea să spună nimic: „Nu mai țiu minte, nu mă duce capu’!”.

El a turnat beton și ea îi face un bebe

Cei doi nu sunt alcoolici, ca cei mai mulți dintre „benficiarii” Complexului din Theodor Pallady. Când intră în adăpost, asistații social sunt testați cu fiola. „Cine pică testul, stă afară până i se duce damful”, râde Nicu, acompaniat, discret, de Maria. Și, cum s-au cunoscut ei și s-au cuplat? Nicu se scarpină în cap și socotește pe degete: „Era prin septembrie. I-am dat o țigară, la cafeaua de dimineață. Am vorbit și ne-am cunoscut din ce în ce mai bine”. Maria chicotește: „Trebuia să-l las mai mult, să mă cunoască și mai bine...”.

Cert este că a fost cu noroc. Nu s-au certat niciodată. Decretează, în tandem: „N-avem nicio obligație, de ce să ne certăm?”. Dar cum de a rămas ea însărcinată, că nu dorm împreună. Cuplul de foști boschetari își dă coate. Tot Nicolae dă din casă: „Am fost acasă la un coleg de la ghenă. Avea de turnat beton și l-am ajutat. Ea mi-a adus mâncare de la centru. S-a întâmplat...”. Apoi, izbucnește în râs: „Da’ abia la a treia tură a rămas gravidă”.

El spune că dacă o să iasă băiat o să-i spună Claudiu și de va fi fată o s-o boteze Alexandra. Ea e mai precaută: „Se zice că nu e bine să alegi numele până nu se naște”.


„De taică-său nu mai știu. A făcut pușcărie de șase ori!”

Acum cei doi au grijă unul de celălalt, ca orice cuplu din lume. Visează la un viitor împreună. „Am zis că poate găsim pe cineva care nu se mai poate îngriji singur și ne ia acasă să avem grijă de gospodărie. Nu ne trebuie decât o odaie”, trage speranță Maria la un loc numai al lor. Și, dacă nu găsesc, ce o să facă?

Femeia își strânge buzele: „N-am să duc io copilu’, la «Casa de copii», că am văzut cum e acolo!”. Femeia e traumatizată și de alte grozăvii trăite pe când vagabonda: „Am văzut, odată, în lacul Tei, o valiză. A venit un polițai, a desfăcut-o și, înăuntru erau șase copii nou-născuți. Mi s-a făcut rău... Altădată, din canalul de lângă stația de metrou Grozăvești ieșea fum. Au venit pompierii și au stins focul. Ardeau doi bebeluși!”.

Amor stradal în papuci de casă. FOTO: RĂZVAN VĂLCĂNEANȚU

Maria mai are un băiat de zece ani, pe care nu l-a mai văzut de doi ani: „E la țară la bunica mea din Sânpaul, la patruj’ de kilometri de Arad. Îl cheamă Iosif Andrei Marin”. Mai că-i dau lacrimile: „De taică-său nu mai știu nimic. Era alcoolic și rău. Intra peste femei în casă. A făcut pușcărie de șase ori! Io am aflat după aia. Bine că a ieșit băiatu’ sănătos!”.

Se iubesc pe unde apucă

La căsătorie, celor doi iubăreți, nu le stă capul, că e o cheltuială pe care nu și-o permit. „Ne vedem, în schimb, crescând copilu’ ăsta împreună. Nu contează dferența de vârstă, ci doar înțelegerea și dragostea. Dacă fi să ne luăm și cu acte, să avem cu ce, o facem și p-asta. La nași nu ne-am gândit...”, e încrezător Nicu Nicola.

Până una-alta, el mai face un ban și din colectarea de peturi și de doze de aluminiu. Ia doi lei pe kilul de doze și 50 de bani la ambalajele din plastic: „La sticla de sticlă e douăj’ de bani bucata, da’s mai rare”, intră în tainele supraviețuirii sale amărâtul, care mai adaugă că se mai cârpește cu câte un ciubuc și din căratul de mobilă sau de moloz, când se mai mută câte unul de pe scările de bloc ale căror ghene sunt mica sa împărăție.

De iubit, ce doi, se iubesc pe unde apucă. Dar acu’ nu le arde de asta, că e ora mesei și le cam ghiortăie mațele de foame. Dacă pierd prânzul mai mănâncă abia pe seară. Și, azi, la Complexul din Pallady e un adevărat festin gastronomic: supă de pui cu tăieței și pilaf cu carne de curcan. La cină au piept de pui la grătar și piure de cartofi.

Pentru Ziua Îndrăgostiților, Nicu i-a pregătit Mariei o sticlă de cola și un pachețel de cafea.



Tag-uri:

Alte articole din categoria:

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000