EVZ

MRU, premierul care a căzut în plasa producătorilor de medicamente! CUM S-A GENERAT CRIZA MORFINEI. Campania “Medicul de gardă“

Mihai Răzvan Ungureanu. FOTO EVZ
Autor: | | 6 Comentarii | 12779 Vizualizari

Președintele României, prim-adjunctul directorului SRI, primul ministru, șeful misiunii FMI, ziariști și lobbiști sunt implicați în bătălia care s-a dus acum câțiva ani pentru impunerea taxei clawback, dar și pentru păstrarea ei acum. Vorbim de o sumă imensă, 350 de milioane de euro anual, bani care se varsă direct la bugetul dedicat medicamentelor compensate.

Astăzi, publicăm al treilea episod al mărturiei uluitoare a fostului președinte al CNAS, Lucian Duță, din care aflăm cum se manifestă forța industriei pharma în instituțiile statului, dar și în mass-media. Despre modul în care industria producătoare de medicamente controlează o parte a deciziilor politice care îi afectează activitatea, știam din episoadele anterioare ale campaniei „Medicul de Gardă”. După cum auzisem și despre forța financiară prin care mass-media este introdusă în acest joc, cum sunt create și umfl ate crize în sistemul de sănătate. Cu toate acestea, niciodată nu am avut o mărturie directă care să facă legătura, cu date, fapte, oameni, între toate aceste lucruri. Lucian Duță a avut curajul să o facă! Poate că va rămâne un exemplu izolat, poate că alții îi vor urma exemplul, dar este cert că lumea nu va mai privi cu aceeași detașare modul în care politicienii și reprezentanții industriei producătoare de medicamente se joacă cu viețile românilor. Astăzi veți afla cum li s-au împletit interesele în timpul scurtului mandat al lui Mihai Răzvan Ungureanu la Palatul Victoria. Facem precizarea că EvZ rămâne deschis oricăror puncte de vedere referitoare la acest subiect, ale persoanelor menționate în dezvăluirile lui Lucian Duță, sau ale celor care cunosc alte amănunte și întâmplări.

LUCIAN DUȚĂ:

Vă povesteam în materialele anterioare că, practic, sistemul sanitar românesc a fost în perioada 2010-2011 în faliment. Datoriile acumulate către piața farmaceutică ajunseseră la aproximativ 1 miliard de euro și aveau toate șansele să crească. Mai ales în lipsa unor măsuri ferme din partea statului.

În afară de acest lucru, în acea perioadă se mai întâmpla un lucru îngrijorător. Un prieten mi-a spus odată că adevărul stă în cifre. Așa că am să vă dau o singură cifră: la începutul anului 2000, suma de bani acordată tuturor spitalelor din România de către CNAS era aproximativ de patru ori mai mare decât suma alocată consumului de medicamente.

Începând cu anul 2010 sumele s-au egalizat. Adică spitalele primeau aceiași bani ca și piața de medicamente.

Ce-a însemnat acest lucru? Că practic s-au mutat bani în fiecare an, picătură cu picătură, de la spitale către piața pharma, care devenise de necontrolat. Aceasta este una din explicațiile faptului că, deși fondurile CNAS au crescut semnificativ de la un an la altul, spitalele au rămas tot mai sărace, iar doctorii au migrat masiv.

Suntem singura țară din Europa în care banii din sănătate alocați spitalelor sunt aproape egali cu bugetul alocat compensării medicamentelor.

Oricum, cu chin și vai, Guvernul României a avut curaj să reglementeze taxa clawback într-o formulă unică la nivel european, dar care a produs un miracol. De ce spun miracol? Pentru că, din acel moment, sistemul sanitar românesc s-a transformat dintr-unul falimentar, întrunul din cele mai stabile din Europa. Vi se pare un paradox? Îi las pe alții să judece.

Mă voi mărgini să vă spun doar atât: din toamna anului 2011 sistemul sanitar românesc a avut o arhitectură și un mod de funcționare exemplar. Adică, datorită taxei clawback, era un sistem financiar stabil care nu mai putea face arierate și, cel mai important lucru - lăsa pacienților acces nelimitat la medicamente! La fel și medicii, puteau scrie rețete pentru pacienți, fără a avea vreo restricție de ordin bugetar. Probabil că acesta este visul oricărui sistem de asigurări de sănătate.

Cel puțin așa a și fost în realitate, până când au început să apară contrareacțiile pieței farmaceutice. Acțiunile celor din companiile pharma au fost dure, reci, lipsite de orice norme etice, indiferente la consecințele asupra pacienților. Mai ales în lipsa unor contramăsuri ale unui stat slab și șantajabil.

Corina Vințan, omul apropiat viitorului premier, angajată de producătorii de medicamente

Imediat după adoptarea Ordonanței 77/2011, care reglementa taxa de clawback, am fost sunat de o cunoștință a mea, un personaj important, al căruit nume nu-l fac public pentru că mi-a dat un avertisment fără să-mi ceară nimic în schimb. Vorbim despre un om care a fost șeful unui serviciu de informații important din România. Întâlnirea a avut loc pe stradă, în fața sediului CNAS. Mi-a spus:

- Urmează zile grele, ai deranjat multă lume. Sunt planificate acțiuni împotriva ta. Să fii tare, pentru că vor fi necruțători!

I-am mulțumit și am plecat înapoi în sediul CNAS.

După câteva săptămâni am primit un alt avertisment.

Un prieten de-al meu, care lucra într-o mare companie pharma și care avea acces la întâlnirile instituționale ale Asociației Producătorilor de Medicamente, mi-a dat o altă veste importantă:

- Vezi că s-a aprobat bugetul pentru media și lobby politic ca să înceapă o campanie împotriva ta.

Ce înseamnă acest lucru? Practic fiecare firmă a pus la dispoziția asociației o sumă de bani pentru începerea discreditării mele și, bineînțeles, pentru a obține anularea taxei clawback. Poate că cineva va găsi și o justificare, totuși vorbim de 350 milioane de euro pe an, o sumă importantă pentru orice firmă! Dar eu cred că este nu numai imoral, dar și ilegal! Cunosc oameni care au intrat în mașinăria DNA pentru mult mai puțin…

Tot de la prietenul meu am aflat și cine urma să se ocupe de campania media împotriva mea.

- Au căutat pe cineva care să se ocupe de toată povestea asta. Va fi angajată Corina Vințan.

Habar n-aveam despre cine era vorba, dar tot prietenul meu mi-a spus:

- Este o persoană foarte apropiată de MRU. Corina VInțan a fost purtător de cuvânt al MAE în timpul ministeriatului lui MRU, după care a devenit patroana unei firme de lobby, comunicare strategică.

MRU era porecla, acronimul, sub care era cunoscut Mihai Răzvan Ungureanu, la acel moment directorul Serviciului de Informații Externe, cel care ulterior avea să devină prim-ministru.

În acel moment nu am dat prea mare importanță acestui fapt. Avem însă să realizez cât de tare a contat acest „mic” amănunt. Inițial, semnele acestei campanii de media nu m-au deranjat, deși erau destul de supărătoare. Eram urmărit pe stradă, în restaurant, au venit acasă la copilul meu, au sunat la ușă, scormoneau și căutau informații compromițătoare.

Nu vorbim despre un singur ziarist, de un singur ziar, de un singur post de televiziune. Era un întreg angrenaj media pus la dispoziție, pe bani, industriei pharma. Toate informațiile posibile, adevărate sau false, au apărut în diverse zone ale presei. Nu voi insista asupra acestui aspect. Este un joc cu care orice politician este obișnuit. Numai că acum miza nu era politică, era vorba de sănătatea pacienților, accesul neîngrădit la medicamente.

Lucrurile nu s-au oprit aici. La un moment dat, în fața CNAS a început să apară un grup de protestatari, reprezentanți ai unei asociații care pretindea că apără drepturile pacienților. Reclamau faptul că, prin introducerea taxei clawback, urmau să dispară medicamente de pe piață.

Cred că vă sună și dumneavoastră ciudat. O asociație care apără drepturile pacienților era supărată că vom finanța o parte din costurile medicamentelor cu banii celor care le produc.

Am aflat, în urma unei scurte investigații în rândul producătorilor de medicamente, cine este în spatele acestei demonstrații spontane din fața CNAS. Era una din firmele mari de medicamente, la nivel mondial.

L-am sunat imediat pe reprezentantul acestei companii din România și am spus scurt:

- Dacă nu încetați cu bătaia de joc la adresa bolnavilor acum, fac conferință de presă și vă acuz direct că voi sunteți în spatele protestelor.

Rezultatul? A doua zi nu a mai venit nimeni. Poate a fost doar o coincidență…

Numai că bătălia nu s-a terminat aici.

Criza Morfinei - fabricată pentru demonizarea mea

În vara anului 2012 brusc izbucnește Criza Morfinei. Așa zisa criză a morfinei. Numai că nu te poți lupta cu angrenajul mass media coordonat de Corina Vințan. Pe toate televiziunile sau în toate ziarele este rulată obsesiv știrea potrivit căreia bolnavi oncologici, adică cei diagnosticați cu o formă de cancer, nu mai au morfină.

La prima vedere, ca medic, rămâi un pic descumpănit. Morfina nu poate să dispară dintr-un spital! După o scurtă verificare, aflu că de fapt în spitale există morfină, dar dispăruse un anumit tip comercial de morfină. Din punct de vedere medical acest caz era fără importanță, pentru că, repet, bolnavii aveau morfină.

Am încercat să iau legătura cu importatorul care asigură prezența în România a acelui tip de morfină care lipsea. Am încercat să aflu de la el de ce nu mai exista acel tip comercial de morfină. Răspunsul a venit foarte repede, cinic:

- Din cauza taxei clawback. Nu ne mai convine să aducem acest medicament în România.

În plus importatorul mi-a spus verde în față că nu mai acceptă termenele de plată și vrea banii pe loc.

Repet, din punct de vedere medical realizam că nu vorbeam de o criză adevărată, ci de una fabricată, în care erau exploatate sentimentele oamenilor față de cei bolnavi de cancer. Toți știm, din experiență directă sau din povestirile altora, că tratamentul pentru cancer, în orice formă, are efecte secundare, iar în cazul bolnavilor în stadiu avansat, morfina este absolut necesară. Am încercat să comunic public faptul că există morfină în spital.

Corina Vințan își făcuse foarte bine treaba. Mesajul meu nu avea niciun efect. A urmat o campanie furibundă la nivel mediatic, culminând cu aducerea în studioul Antena 3 a bolnavilor de cancer. În paralel, continua și linșajul persoanei mele, la nivel de imagine, bineînțeles, timp de câteva săptămâni. La final, rezultatul era clar: devenisem călăul pacienților!

Ca și când nu ar fi fost de ajuns să apară aceste probleme, la un moment dat, a picat guvernul lui Emil Boc.

Prim-ministru a devenit Mihai Răzvan Ungureanu, plecat direct din funcția de director al Serviciului de Informații Externe la Palatul Victoria. Prietenul și apropiatul Corinei Vințan. Era clar că pentru mine începeau probleme mult mai serioase.

Traian Băsescu rezolvă problema printr-un telefon

Nu trec câteva zile și aflu din surse politice, eram unul din membri marcanți ai PDL, că noul prim-ministru se mișca rapid. Imediat după primirea mandatului, Mihai Răzvan Ungureanu a cerut demiterea urgentă a doi oameni din zona administrației. Unul din ei eram eu. Motivul? Aduc prejudiciu de imagine noului guvern. Doar fusesem atacat în toată presa!

Mai exact, campania dusă de Corina Vințan, cel mai apropiat om al primului-ministru, prin care se generase o criză falsă în sistemul de sănătate, putea fi finalizată rapid: Lucian Duță, călăul pacienților, pleca din fruntea CNAS.

Și totuși, în mijlocul scandalului iscat sunt sunat de la Cotroceni de către Traian Băsescu. Acesta mă întreabă ce se întâmplă cu criza de morfină.

Știam că nu are răbdare să asculte un răspuns lung așa că i-am spus rapid:

- Domnule Președinte, este o campanie furibundă a producătorilor de medicamente împotriva taxei clawback! Morfină există în spitale, iar scandalul este fabricat!

Președintele mă întreabă în stilul obișnuit:

- Ai soluție pentru dezamorsare?

Răspund la fel de scurt:

- Domnule Președinte, trebuie convocat de urgență Guvernul. Deblocăm din fondul special aflat la dispoziția primului-ministru câteva sute de mii de euro și achiziționăm în regim de urgență acest tip de morfină, anunțăm public, după care sunt sigur că se vor calma lucrurile.

Am închis telefonul. În câteva ore este convocată o ședință de guvern cu un singur punct pe ordinea de zi: alocarea banilor necesari pentru achiziția de urgență a unui anumit tip de morfină. Ședința prezidată de noul prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu s-a desfășurat într-o atmosferă apăsătoare. Mi s-a atras atenția de către Ungureanu că nu mai am voie să vorbesc public, decât după consultarea purtătorului de cuvânt.

Am tăcut, dar am plecat cu un gust amar de la ședința de Guvern. Vedeam cum lobbyul pieței pharma începe să câștige teren.

A doua zi, morfina comercială a apărut pe piața românească. De ce atât de repede? Pentru că ticăloșia celor care puseseră la punct acest plan era fără limite! De fapt acest tip de morfină exista în depozite, dar importatorul obținuse un instrument de șantaj eficient la adresa statului român. Ceea ce reușise cu aportul extrem de eficient al Corinei Vințan, prietena noului prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu, era un exemplu de practici neloiale la adresa Statului! Numai că nimănui nu părea să-i pese.

Am povestit acest episod pentru că vreau să avertizez opinia publică și pe toți cei interesați că astăzi asistăm la aceleași mecanisme de șantaj ale producătorilor de medicamente. Șantaj contra Statului, un șantaj clasic prin care s-a reluat bătălia ca să se renunțe la taxa clawback.

Criza Imunoglobulinelor este un caz tras la indigo cu Criza Morfinei.

Cu două deosebiri: 1. Astăzi în fruntea CNAS se află un reprezentant al pieței farmaceutice. Pentru prima dată, interesele Statului vor fi apărate de un reprezentant al celor care vor să desființeze taxa de clawback. Nu vi se pare că în cel mai bun caz vorbim de un conflict de interese? Mie, da… 2. Criza imunoglobulinelor a fost mult mai bine aleasă! Pentru că nu există înlocuitor, iar absența lor a produs deja cel puțin un deces.

De data asta, șantajul a funcționat perfect: taxa de clawback a fost eliminată la imunoglobuline, iar medicamentele au apărut. Statul, prin incompetență, dar mai ales prin prostie, a cedat șantajului. Ministerul Sănătății anunță nașterea unei comisii care readuce în discuție oportunitate taxei clawback, adică să vorbim despre cei 350 milioane de euro pe care producătorii de medicamente îi plătesc anual anual la bugetul de sănătate.

Ca să fie foarte clar: aceste discuții nu sunt numai despre bani, stabilitate bugetară și așa mai departe. Aceste discuții sunt efectiv despre bolnavi și despre consecințele șantajului pe care piața farmaceutică l-a făcut și îl va face asupra statului român. Șantaj făcut pe bani mulți, în urma căruia Statul român trebuie să reacționeze urgent, să nu cedeze și să găsească o formulă prin care pacienții să aibă acces la medicament. Pentru că aceste soluții există. Cu siguranță.

Lucian Duță



Tag-uri:

Alte articole din categoria:

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000