EVZ

Reuniunea Trump-Putin de la Hamburg: Confuzie, ambiguitate, tranzacționism în spatele ușilor închise | PULSUL PLANETEI

Autor: | | 6 Comentarii | 1274 Vizualizari

Am avut o săptămână trecută extrem de plină și de densă în întâlniri și decizii, majoritatea oferind imagini clare asupra unor perspective de dezvoltare și reașezare a lumii viitorului, altele accentuând confuzia. Reuniunea Celor Trei Mări de la Varșovia, Discursul lui Donald Trump în fața populației Poloniei, reuniunea G20 de la Hamburg și numeroasele întâlniri bilaterale ale liderilor lumii, toate au generat o perspectivă care va fi decantată în timp.

 Am urmărit cu atenție toate aceste evoluții, transcripturi, comentarii, critici, în încercarea de a pune cap la cap elementele acestor perspective pentru lumea de mâine și abordările necesare României.

Evident cea mai importantă și mai așteptată întâlnire a fost cea între Donald Trump și Vladimir Putin. Dominată de confuzia dacă e sau nu prima întâlnire între cei doi președinți de când sunt în mandat sau în timpul acestei vieți, reuniunea a fost precedată de elemente divergente de aprecieri ale perspectivelor. Mai întâi, la nivelul secretarului de stat Tillerson și a vizitei sale la Moscova, agenda era foarte goală și amenințată de divergențe majore. Reuniunea se încheiase cu căutarea unor teme mici de dialog care să pregătească abordările temelor mari, cu divergențe evidente. La Washington, reuniunea a fost la fel de neconvingătoare, încheiată cu exfiltrarea pozelor lui Lavrov și ambasadorului rus în Biroul Oval și al unui optimism excesiv afișat artificial de către experimentatul șef al diplomației ruse, care marca puncte în a sublinia că Rusia și SUA se înțeleg, că Moscova e la masa deciziilor asupra lumii, în doi, că Mama Rusie a revenit la măreția și recunoașterea care a consacrat-o.

Și această reuniune ruso-americană la vârf de la Hamburg, așa fără de agendă și neclară, a introdus și mai multă confuzie, și mai multă ambiguitate și, desigur, izul unui tranzacționism în spatele ușilor închise. Mai întâi prin durată, 2 ore și 15 minute, infinit mai mult decât s-ar fi așteptat oricine. Apoi prin prezența redusă a celor din jurul mesei, absența consilierilor pentru securitate națională sau ambasadorilor. Un format închis, care predispune la discuții deschise și serioase, dar și fără o declarație finală, conferință de presă și cu o comunicare selectivă și neclară. E adevărat că în prezența camerelor de luat vederi, Donald Trump a discutat despre ingerința în alegeri, iar secretarul de stat Tillerson a insistat că subiectul a revenit, partea rusă evitând însă orice asumare și cerând probe concrete. Tranzacționismul a fost evident atunci când tot secretarul de stat american a insistat că sunt puncte de divergență dar lucrurile trebuie să meargă mai departe. Cum? Asta nu știm. Doar că a fost chimie bună și lumea a fost mulțumită.

Pe un asemenea fond, sunt naturale potopul de analize care vorbesc despre avantaje oferite gratuit și arbitrat lui Putin pe toată linia, de unde brusca veselie a acestuia și optimismul presei ruse: Ucraina se pacifică pe liniile Acordului de la Kiev, Crimeea nu e pomenită deloc și încălcarea dreptului internațional - ca și tot pasivul Moscovei, fundamental negativ – e dat la spate, SUA anunță că negociază cu Rusia pe terțe spații ca și cum buna credință este asumată și garantată, iar trecutul șters cu buretele, Trump a cedat avantaje pe Siria și în terțe spații. Dacă nu ar fi existat întâlnirea din ajun și afirmațiile explicite ale lui Trump împotriva Rusiei la Varșovia și criticile la adresa comportamentului său internațional, sau dacă nu am avea limitările create de Congres în raport cu posibilele deschideri ale Președintelui față de Moscova, sau menținerea sancțiunilor, o mare de state și cetățeni ar putea să se considere sub amenințarea unui Mare Târg, cum a fost pronunțat și repetat ca posibil în diferite ocazii, cu referire la prevederile campaniei electorale a lui Trump. Doar nevoia apărării intereselor americane și un establishment solid și coerent mai alungă astăzi asemenea preocupări.

Într-adevăr, comunicarea săracă și neconvingătoare, atât din partea Washingtonului, cât și a Moscovei, ca și opacitatea majoră în privința întâlnirii, nu e deloc avantajoasă. E adevărat că nimeni nu s-ar fi așteptat la o transparență deplină, însă o convorbire atât de extinsă, după numeroase discuții telefonice date sau nu publicității între cei doi lideri, stârnește nedumeriri și creează spațiu major de speculații. Cert este că Trump și Putin au puncte majore de convergență în abordarea lumii – tranzacționism și pragmatism, la nivelul negocierilor intereselor celor mari, cu nota de conservatorism anti- liberal evidentă, cu critică relevantă față de societatea deschisă, cu răspunsuri pozitive față de cooperarea antiteroristă și anti-imigraționistă, cu dușmani comuni relevați și avantaje concedate. Până unde? Acest lucru e greu de știut.

Nu e mai puțin adevărat că spațiul de respirație, deferența, recunoașterea ca partener de discuții și putere majoră, câteva acorduri livrabile pe Siria și Ucraina, dar și pe terțe teme fac ca și Putin să aibă elemente majore și avantaje de prezentat propriului public și lumii drept câștiguri și Donald Trump poate clama respectarea propriului program privind îmbunătățirea relațiilor cu Rusia lui Putin. Indiferent de costuri și de cine le asumă. Dar opacitatea a lăsat loc de multe speculații și confuzie și doar viitorul derulării faptelor va putea confirma conținutul real al convorbirilor și direcția de perspectivă a lumii. Spre pace și negociere tranzacționistă sigur între cei doi și nu către o alunecare confruntațională și războinică.



Tag-uri:

Alte articole din categoria:

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000